CEM - Vatra Dornei

Desi aspectul depresionar este foarte clar, trasarea limitelor de sud si de vest este destul de dificila, doarece culmile, desprinse din muntii Caliman si Bargau si delimitate de afluentii celor doua artere principale trec in pante de glacis spre fundul depresiunii, asa incat rama depresiunii este transanta doar in partile de nord si est. Astfel, se evidentiaza profilul asimetric al depresiunii, accentuat si de dezvoltarea considerabila a teraselor pe dreapta Bistritei.

Glacisurile de aici pot fi considerate cuaternare si de origine preponderant periglaciara, fapt dovedit de raporturile dintre terasele wurmiene. Aici se afla aria de dezvoltare a unuia dintre cele mai importante complexe de modelare periglaciara din Carpatii Orientali, tipice pentru ariile depresionare, unde relieful de acumulare periglaciara a avut conditii de formare favorabile. Insasi problema piemontului din depresiune trebuie pusa in acest sens, fiindca nu poate fi vorba de conditii tipice de conditii tipice de formare a acestora. Aceasta cu atat mai mult cu cat masele de conglomerate au imprimat un alt regim de acumulare a depozitelor de la baza versantilor Caliman, ioar modelarea cuaternara, oricat de veche ar fi Depresiunea Dornelor, a avut un rol important in morfologia versantilor.

Tinand seama de densitatea si adancimea fragmentarii se pot separa doua subunitati mai importante: Depresiunea Dornei, extinsa mult spre Bargaie, prin vaile s, si Depresiunea Neagra Sarului, pe valea paraului cu acelasi nume, ambele dominate de Muntii Caliman si Muntii Grintiesului. Acestea se individualizeaza si prin celelalte componente ale peisajului natural.