|
|
|
Desi
aspectul depresionar este foarte clar, trasarea limitelor de sud
si de vest este destul de dificila, doarece culmile, desprinse din
muntii Caliman si Bargau si delimitate de afluentii celor doua artere
principale trec in pante de glacis spre fundul depresiunii, asa
incat rama depresiunii este transanta doar in partile de nord si
est. Astfel, se evidentiaza profilul asimetric al depresiunii, accentuat
si de dezvoltarea considerabila a teraselor pe dreapta Bistritei.
Glacisurile
de aici pot fi considerate cuaternare si de origine preponderant
periglaciara, fapt dovedit de raporturile dintre terasele wurmiene.
Aici se afla aria de dezvoltare a unuia dintre cele mai importante
complexe de modelare periglaciara din Carpatii Orientali, tipice
pentru ariile depresionare, unde relieful de acumulare periglaciara
a avut conditii de formare favorabile. Insasi problema piemontului
din depresiune trebuie pusa in acest sens, fiindca nu poate fi
vorba de conditii tipice de conditii tipice de formare a acestora.
Aceasta cu atat mai mult cu cat masele de conglomerate au imprimat
un alt regim de acumulare a depozitelor de la baza versantilor
Caliman, ioar modelarea cuaternara, oricat de veche ar fi Depresiunea
Dornelor, a avut un rol important in morfologia versantilor.
Tinand
seama de densitatea si adancimea fragmentarii se pot separa doua
subunitati mai importante: Depresiunea Dornei, extinsa mult spre
Bargaie, prin vaile s, si Depresiunea Neagra Sarului, pe valea
paraului cu acelasi nume, ambele dominate de Muntii Caliman si
Muntii Grintiesului. Acestea se individualizeaza si prin celelalte
componente ale peisajului natural.
|
|
|