CEM - Vatra Dornei - Natura

Fauna furnizeaza resurse cinegetice de baza, aici aparand densitati importante ale vanatului mare(urs, cerb, ras, mistret). In padurile de molidabunda veverita. Pajistile montane secundare sunt alcatuite din fanete si pasuni naturale, care ocupa suprafete intinse, reprezentand o baza furajera de calitate. Existenta lor a stimulat din timpuri stravechi economia pastorala, care a reprezentat si un important factor de umanizare a depresiunii, de pastrare a legaturilor din Transilvania si din Moldova.

Posibilitatea de folosire a fanetelor si pasunilor naturale variaza in raport cu altitudinea: in limitele asezarilor permanente se gasesc suprafete intinse care sunt pasunate primavera, inainte de plecarea animalelor la munte, si la sfarsitul verii, dupa ultima cosire; intre 1100 si 1300m altitudine, pasunile sunt utilizate in perioada iunie-octombrie, iar fanetele dupa cosire. Sunt folosite, insa, pentru varatul animalelor, si pajistile de munte din masivele inconjuratoare, care apar de la altitudinile de 1500-1600m. Aceasta dispunere explica migratiile pastorale cu caracter local: la sfarsitul primaverii din satele dornene spre inaltimile spre inaltimile mai mari ale muntilor inconjuratori si toamna dinspre muntii inconjuratori spre satele dornene. In structura septelului, locul intai il ocupa bovinele, cu o densitate de peste 70 capete la 100ha teren agricol. Productia este orientata spre lapte si carne. Rasa cea mai valoroasa din regiune este Pinzgau. Ovinele sunt in numar mic, predominand rasele stogosa si turcana. De-a lungul timpurilor, asezarile dornene au practicat pastoritul agricol pe baza pajistilor montane secundare, considerat ca o varianta regionala.

Complexul factorilor bioclimatici si litomorfologici ai depresiunii determina frecventa solurilor brune acide in vatra depresiunii, a solurilor brune acide si solurilor brune feriiluviale pe versanti, a solurilor brune feriiluviale podzolurilor si solurilor brune acide pe muntii inconjuratori, iar regiunile tinoavelor predomina solurile turboase. In general ele sunt favorabile dezvoltarii pajistilor, dar cu limitari foarte severe pentru culturile agricole.