Mutatiile de cumpene de ape in nordul si in sudul actualului curs superior al Prahovei sunt consemnate de configuratia nivelului Predeal si de generatiile de vai. Nivelul de baza coborat format de Prahova si strapungerea defileului de la Posada au impulsionat eroziunea regresiva. Afluentii Prahovei din Bucegi au scos la zi un adevarat aliniament de izvoare la baza conglomeratelor, sporind considerabil debitul raurilor si, implicit, eroziunea acestora. Caracterele de relief specifice culoarului prahovean, alaturi de raporturile morfogenetice cu zonele vecine pledeaza pentru individualizarea unor etape distincte de evolutie.

In zona de obarsie a Prahovei se contureaza un areal depresionar larg deschis catre vest, a carui bordura este formata din masivele Postavaru, Piatra Mare, Garbova si Bucegi, dar suspendat fata de Depresiunea Brasov si de cursul superior al Prahovei. Mai coborat asimetric, cu circa 800-1000 m fata de Bucegi, nivelul Clabucetelor este puternic fragmentat si poate fi reconstituit pe directia est-vest sub forma de sei si de martori de eroziune predominant calcarosi. Aceasta complexitate morfologice este specifica Muntilor Clabucetelor, cunoscuti local si sub denumirea de dealuri.

Aceste poate fi urmarit in zona actuala de obarsie, sub forma unor umeri la periferia Bucegilor si a Garbovei, de unde trece in bazinul Ialomitei prin saua Paduchiosu. Concomitent are loc adancirea Timisului intre Postavaru si Piatra Mare, precum si formarea unei noi retele de vai in bazinul Rasnoavei, care duce la suspendarea nivelului Clabucetelor.

Este cea de-a doua etapa in care Prahova isi consolideaza un curs unitar. De asemenea, configuratia interfluviilor, racordarea lor asimetrica, generatiile de vai care consemneaza contactul cu zona inalta sugereaza imaginea unui drenaj est-vest din Muntii Garbovei catre Depresiunea Brasov. Modelarea treptei superioare, din Muntii Clabucetelor, la ±1300 m, a avut loc in pliocenul inferior, in conditiile in care incepea sa se schiteze Depresiunea Brasov. Toate aceste elemente desemneaza o prima etapa evolutiva. Odata cu pliocenul superior, Prahova inainteaza cu izvoarele pe versantul sudic al Masivului Piatra Mare, modeland un culoar larg la altitudinea de ±1000 m, nivelul Predeal.

Complicarea evolutiei morfologice corespunde ridicarii edificiului carpatic, formarii Depresiunii Brasovului si patrunderii unui rau subcarpatic in defileul de la Posada, evenimente corespunzatoare unei noi etape caracteristice pentru inceputul pleistocenului. In aceste conditii Timisul capteaza obarsia Prahovei din Piatra Mare, cumpana de ape se deplaseaza spre sud intre muntii Cioplea si Fitifoiu. In sectorul de la Posada, nivelul de ±800 m, in care este incrustata valea, alaturi de configuratia actuala a vailor Izvoru Dorului si Ialomicioara dovedesc o captare si deci o rectificare a cursului Prahovei catre sud.