Defileul Oltului

Descrierile geografice ale Defileului Turnu Rosu-Cozia sunt unanime in a-l prezenta ca una dintre cele mai insemnate vai transversale ale lantului carpatic. Este o strapungere importanta prin natura reliefului, prin modul de formare si imaginea atragatoare a unui peisaj cu totul deosebit si mai ales prin atributele geoistorice evident manifestate inca din antichitate., ca urmare a facilitarii unor legaturi stranse intre regiunile permanent si intens populate de la nord si de la sud de Carpati. Este o strapungere de 58 km in portiunea cea mai ingusta a Carpatilop Meridionali, strajuita la cele doua capete de localitatile Boita si Calimanesti. Departe de a fi uniform, prezinta trei sectoare clar individualizate, fiecare corespunzand diviziunilor reliefului montan pe care il strapunge:

- in nord, defileul dintre Boita si Caineni, cunoscut sub numele de Defileul Turnu Rosu, lung de 17 km, taiat intre culmile principale ale Muntilor Fagarasului si Lotrului;

- de la Caineni pana la gura Lotrului, sectorul din dreptul Depresiunii Lovistei, cu o lungime de 25 km, incluzand largirile de la Caineni, Balota, Racovita si Calinesti;

- in sud, Defileul Coziei, lung de 16 km, intre gura Lotrului si Calimanesti, partea cea mai impresionanta din intregul defileu, taiat intre Masivul Cozia si extremitatea vestica a Muntilor Capatanii.

Diferentierea atat de evidenta a celor trei sectoare este consecinta directa a conditiilor litologice si structurale, incluzand, in egala masura, mobilitatea structurilor.

In timp ce partea nordica este sculptata numai in roci cristaline apartinand seriei de Fagaras-Lotru ( mai slab metamorfozata), cea sudica este taiata (in cea mai mare parte) in gnaisul ocular de Cozia si in formatiunile sedimentare cretacice si paleogene de pe flancul sudic al masivului de gnais. Sectorul de mijloc a fost sculptat partial in aceleasi roci cristaline ale seriei Fagaras-Lotru, iar partial in formatiunile sedimentare seoniene si paleogene, cu predominarea conglomeratelor si gresiilor grosiere, cele care dau formele atat de interesant sculptate dintre Calinesti si gura Lotrului. Sculptarea defileului a fost facilitata de prezenta depresiunii tectonice a Lovistei, dar istoria formarii lui nu este una dintre cele mai simple.

Orice privire de ansamblu asupra defileului, din orice punct dintre cele doua extremitati, permite constatarea ca numai partea sa inferioara este ingusta, dominate de versanti abrupti, imbucata intr-un culoar inalt, larg de 4-7 km. Ea corespunde unei suprafete de nivelare situate la 800-850 m altitudine absoluta (sau cu 450-500 m deasupra talvegului), care reteaza in aceeasi masura structurile cristaline si cele sedimentare. Fragmentele acestei suprafete se infatiseaza nu numai sub forma de culmi si creste intre vaile secundare mult adancite, dar si la obarsia acestora. Suprafata provine dintr-o faza de prelucrare indelungata a reliefului, mai ales ca se continua ca o prispa, atat pe marginea de nord, cat sip e cea de sud amuntilor. Ea dovedeste existenta culoarului Oltului la sfarsitul pliocenului, inainte de accentuarea inaltarii Carpatilor, care a determinat adancirea antecedenta a Oltului si formarea defileului propriu-zis.

Defileul propriu-zis este, asadar, sculptat sub nivelul de 570-600 m, corespunzand unei adanciri mai grabite a Oltului, cand s-a format seria de terase cuaternare. Neuniformitatea conditiilor de modelare a vaii ( in primul rand structural tectonice si litologice) a fost favorabila diferentierilor locale si accentuarii varietatii morfologice a defileului. In sectorul Boita-Caineni, se poate vorbi de o anumita uniformitate si stabilitate a versantilor (acoperiti de paduri de fag pana jos, foarte rar peticiti de pajisti secundare), intre care cu greu se pot contura doua-trei largiri usoare la gurile Lotrisoarei si Raului Vadului, dar mai ales din dreptul paraului Curpanului pana mai jos de Paraul lui Vlad).

Daca de la gura Lotrului pana in dreptul vaii Puturoasei defileul prezinta portiunea cea mai ingusta, cu versantii prapastiosi cazand pana in albia Oltului, avale, pe ultimii 6-7 km, acesta se deschide, adapostind largirile de la Manastirea Turnu si de la Cozia-Caciulata, conditionate de aparitia formatiunilor sedimentare.

Sectorul dintre Caineni si gura Lotrului este, de fapt, format dintr-o succesiune de

Largiri in masura sa ofere locuri cu terase, agestre si glacisuri de acumulare ceva mai intise, pentru a permite fixarea si dezvoltarea asezarilor : la Caineni si Greblesti, la Robesti si Balota, la Racovita si Cornet, la Calinesti si Golotreni. In acest sector exista deci un intreg sir de asezari, cele mai multe foarte vechi si stapanitoare al emuntilor din jur. Ele au gasit conditii favorabile pentru amplasarea si extinderea vetrei, de adapost si siguranta sporita, posibilitati de utilizare a resurselor locale oferite de muntii cu paduri, pasuni si ape si in egala masura, de situarea pe unul dintre cele mai importante drumuri transcarpatice. Prin Defileul Oltului s-a mentinut, fara intrerupere, legatura dintre tinuturile dintr-o parte si alta a muntilor. Calea cea mare a Lovistei nu a putut sa se mentina din vremjea dacilor pana azi decat continuandu-se de-a lungul defileului dintre Caineni si Boita. Pe aici a urmat armata romana drumul de pe Olt pentru patrunderea spre inima Daciei si la Caineni acestia au construit castrul Pons Vetus, numire care atesta ca populatia autohtona folosea un vad si era « punte » veche inainte de venirea romanilor.