Tranzitia dintre campia piemontana cuaternara fagarasana si culmile montane ale Fagarasului si Persanilor se realizeaza prin intermediul dealurilor submopntane persano-fagarasene, desfasurate, la altitudini de 600-800 m, pe un aliniament aproape continuu intre Defileul Oltului de la Turnu Rosu, in vest si valea Venetia in est. Acoperite de soluri brune luvice si soluri brune acide afectate de eroziune , pe care se dezvolta paduri de amestec gorun-carpen-fag sau de fagete pure, dealurile submontane se evidentiaza printr-un relief mai accidentat in care predomina formele structurale, indeosebi in dealurile Maguricei si Sercaitei si se accentueaza procesele de ravenare si de alunecare. O pozitie aparte o are Magura Voinii care ramane izolata in interiorul campiei piemontane, la sud-est de localitatea Mandra, dovedind astfel ca, inainte de sculptarea si aluvionarea depresiunii, podisul Hartibaciului se continua pana in dealurile submontane.