In nord, catre Podisul Hartibaciului, limita depresiunii este marcata prin denivelari de 100-250 m, pe frontal de cuesta de pe dreapta Oltului, la baza caruia s-au dezvoltat o serie de sate, ca : Ungra, Ticusu Nou, Halmeag, Rucar, Feldioara, Colun, Sacadate, Bradu. Spre sud, la altitudini de 550-750 m, limita urmareste contactul dintre formatiunile Miocene ale Podisului Transilvaniei si cele cristaline ale orogenului carpatic, depresiunea fiind dominate de culmile netezite ale suprafetei carpatice de bordure (±1000 m).

Daca pe tot acest aliniament sudic si sud-estic, intre campia piemontana fagaraseana, cu o mare densitate a satelor si cu terenuri predominant agricole, si culmile montane inalte, acoperite cu paduri de foioase, se interpune o fasie ingusta de dealuri ( dealurile submontane fagarasene si persane), acoperite de fanete si palcuri de padure, la nord-est de valea Venetiei pana la defileul Oltului de la Racos, aceasta fasie de dealuri submontane lipseste, terasele de pe stanga Oltului venind in contact direct cu formatiunile cristalino-mezozoice ale Muntilor Persani.