CEM - Tara Branului

Aspectele de relief reflecta stransa dependenta fata de structura sinclinala a Culoarului Dambovicioarei, din cadrul caruia in Culoarul Bran - Rucar - Dragoslavele se disting compartimentul Dragoslavele, cu fundament cristalin, si in compartimentul Rucar - Bran, in care cristalinul se afla la adancimi mai mari, intersectat de numeroase falii. Rezulta stfel o mare varietate litografica ( sisturi cristaline, calcare, conglomerate, gresii, marne, argile etc. )si o structura tot atat de complexa . Faliile care intersecteaza aceste formatiuni si structuri sunt puse local in evidenta de eroziunea diferentiala.

Astfel, falia longitudinala Giuvala din sinclanatul Fundata este marcata de aflorimentul cristalin din Valea Fundatica, iar facturile transversale din sinclanatul Rucar evidentiaza horstul Pleasa - Posada si grabenul Podu - Dambovitei; falia transversala a Branului este transpusa in pragul inalt al Branului, dominand compartimentul coborat al Depresiunii Brasov. Intense modelare, exercitata pe acest substrat geologic complex, este pusa in evidenta de suprafata de nivelare Gornovita sau " platforma braneana", respective de " platforma pasurilor inalte".

Este o adevarata poarta naturala intercalate intre unitati structurale distincte, cu altitudini care oscileaza intre 900 - 1400m. dispozitia nivelelor, a seilor, a martorilor de eroziune, a generatiilor de vai, a conurilor de dejectie confirma un intens drenaj prin Dambovita catre sud si prin paraul Turcului spre nord.Platforma braneana este conturata prin doua nivele, care corespund la doua generatii de vai. Prima generatie de forme mai inalte apartine pliocenului inferior, iar cea de-a doua generatie este atribuita pliocenului superior.

Abaterile altitudinale de la nivelul branean sunt datorate proceselor carstice. Ele au un mod de manifestare cu totul original, fiind conditionate de intercalarea calcarelor cu conglomerate si roci cristaline, de pozitia si desfasurarea lor la nivelor interfluviilor si vailor, dar mai ales de gradul lor de tectonizare. Din morfologia carstica mentionam : cheile Dambovitei, Dambovicioarei, Oratii, Crovului, Rudaritei, Raului, Prapastiei etc, lapiezuri si doline de tipul celor in panta care contribuie la marirea treptata a bazinelor, pesterile Dambovitei si Dambovicioarei etc. Cheile din Culoarul Bran - Rucar - Dragoslavele se caracrerizeaza prin prezenta tuburilor de presiune si dizolvare, a surplombelor si a marmitelor care confirma o continua adancire a retelei hidrografice. Specifica este incrustarea epigenetica pentru vaile care inscriu in alternanta cheile dezvoltate pe calcare cu bazinete grefate pe marne si argile.

Nu sunt excluse insa nici nici captarile locale, asa cum sunt cele care au condus la formarea unor cursuri unitare - Dambovicioara, paraul Prapastieietc., sau accidentele tectonice care au directionat drenajul - Valea Dambovitei. De asemenea, ponoarele si izbucnirile frecvente inlungul vailor Fundatica si Rudarita atesta existenta unei zone carstice suspendate al carei drenaj abundent se dirija catre Dambovita si paraul Turcului.

In configuratia actuala a Culoarului Bran - Rucar - Gragoslavele se remarca trei sectoare distincte.

Sectorul Branului ( nordic ) se desfasoara avale de cumpana de ape de la Giuvala pana la Bran ; este larg deschis sub forma unui amfiteatru, drenat de paraul Turcului. Bordura sa este formata dintr-o serie de martori ( varful Coarbei 1140m, varful Sirnea 1226m, Muntele Clabucetu 1361m ), care fac parte din treapta superioara a platformei branene. Din acest nivel, altitudinile scad catre Bran si catre paraul Turcului, formand o trepta uniforma, cea a interfluviilor de +900m, acoperite cu pasuni si fanete, cu numeroase salase si cu vai delimitate strict de culmi muntoase. Pentru acest sector este caracteristica originalitatea asezarilor. Pe vaile Moeciu, Simon si Turcu predomina asezarile lineare dispuse la baza versntilor, pe terase locale, pe glacisuri sau pe lunci.

O densitate relativ mare a gospodariilor in vatra au localitatile Bran, Moeciu si Simon. Fiind asezate si pe drumul vechi al Branului, acestea au cunoscut o evolutie impusa de necesitatea de aparare, ceea ce explica prezenta gospodariilor cu ocol intarit, cu o dispozitie a anexelor in careu. Specifice sunt si gospodariile risipite de la Magura, Pestera si Sirnea, la adapostul versantilor, unde alterneaza cu pasuni si fanete, sau cele de la Ciocanu, grupate in jurul izvoarelor. Local se remarca si o grupare a gospodariilor pe familii, pe proprietati .

Toate aceste asezari deriva din sedentarizarea populatiei in jurul unor vechi salase, unde in afara terenurilor de pasunat au aparut suprafete arabile restranse ( culturi de porumb si cartofi ). In general, gospodariile se risipesc pana la altitudini de peste 1200m, iar distantele fata de salase si stane scad frecvent sub 1km. Acest fenomen, alaturi de densitatea mare a stanelor, se explica si prin existenta unui numar mare de drumuri de transhumanta. Cea mai mare localitate este localitatea Bran, cu circa 5700 de locuitori, cu o densitate de aproape 80loc/km2 si cu un nucleu principal in jurul castelului Bran. Construit in 1377 ca punct strategic, castelul de la Bran este astazi muzeu de arta feudala care detine si un muzeu etnografic in aer liber.