de Nicolae Pepene

Presiunea militara exercitata mai tarziu asupra Tarii Barsei de catre neamul turcilor otomani intareste o denumire anterioara prezentei acestora la Bran.Forma romaneasca actuala, "Bran",apare pentru prima data abia in 1474 si poate avea la origine toponimul maghiar "Baranmezo"(1427), ce denumea o lunca din apropierea cetatii, loc de adunare a armatei inaintea campaniilor militare la sud de Carpati. O alta ipoteza ar fi originea slava a denumirii, care poate fi derivata din cuvantul slavon "bran", "a lupta" sau din limba ceha, avand ca radacina cuvantul "brana", "poarta" sau "braniti", "loc de aparare".

Fiecare ipoteza lingvistica poate fi valabila, deoarece toate corespund unor coordonate geografice sau istorice sub semnul carora a trait cetatea si tinutul Branului.In Evul Mediu orasenimea a reprezentat un ajutor important pentru regalitate. Orasele medievale isi vindeau sprijinul regilor in schimbul hrisoavelor care stipulau autonomia "comunelor libere".Deoarece detineau cea mai mare pondere in traficul comercial desfasurat prin Bran, brasovenii erau cei mai interesati in obtinerea de la regalitatea maghiara a controlului asupra trecatorii. In permanenta a existat o interdependenta intre dezvoltarea orasului Brasov si comertul desfasurat de oras cu Tara Romaneasca prin Trecatoarea Branului.Desi regele maghiar si domnitorul Tarii Romanesti ofera numeroase scutiri vamale, brasovenii raman nemultumiti. Abuzurile castelanilor de la Bran si obiceiul arendarii vamilor de catre rege oraselor sau nobililor ii determina pe brasoveni la o sustinuta activitate diplomatica pentru obtinerea cetatii si a vamii din Bran.

In 1498, Brasovul, unul dintre cele mai bogate orase transilvanene, profita de secatuirea vistieriei regelui Vladislav al II-lea Iagello si obtine de la acesta in schimbul sumei de 3.000 de florini de aur, amanetarea pe 10 ani a cetatii si a domeniului Bran. De la sfarsitul secolului al XV-lea, cetatea Bran si domeniul acesteia intra in stapanirea orasului Brasov. Insa din punct de vedere juridic raman proprietate regala.Brasovul continua stapanirea cetatii Bran in secolul al XVI-lea si in prima jumatate a secolului al XVII-lea printr-o serie de intelegeri incheiate cu principii Transilvaniei. In 1651 orasul obtine titlul de proprietar "cu drept de veci si irevocabil" asupra cetatii si domeniului Bran printr-un contract de vanzare- cumparare incheiat cu principele Transilvaniei, Gheorghe Rakoczi al II-lea.Punct esential al operatiunilor militare din Tara Barsei, cetatea Bran este si gazda unor oaspeti deosebiti si a unor evenimente politice insemnate. In 1596 Mihai Viteazul, in calatorie spre Alba Iulia, resedinta principelui Sigismund Bathori, a fost oaspetele castelanului de Bran, poposind in cetate trei zile. La 12 octombrie 1659, "spre marele folos al crestinatatii", in cetatea Bran se incheie un tratat de alianta intre Gheorghe Rakoczi al II-lea si Constantin Serban, fost domnitor in Tara Romaneasca si pretendent la tronul Moldovei. Alianta se dorea inceputul unei colaborari militare si politice antiotomane.

Desi pasul Bran ramane o legatura transcarpatica frecvent folosita in diferite conflicte militare, de la sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII, cetatea intra intr-un proces lent de decadere. Principalele cauze sunt schimbarea tacticii militare, perfectionarea armelor de foc si schimbarea situatiei politico-militare in sud-estul Europei, prin abandonarea de catre imperiali a apararii pe linia Carpatilor si contraofensiva acestora in sud.Din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, apararea trecatorilor Carpatilor si supravegherea traficului comercial peste granita revine regimentelor graniceresti. Vechea cetate pierde rolul de centru al sistemului defensiv al trecatorii si este pretuita mai mult ca resedinta domeniala.Un prim semn al schimbarii raporturilor intre principalele functii ale cetatii il constituie modificarile arhitecturale operate la inceputul secolului al XVII-lea.Acestea au avut ca obiectiv predilect infrumusetarea cetatii prin elemente decorative. Schimbarile au loc pe fondul dezvoltarii "Renasterii" in Transilvania. In 1622-1625, cetatea este reparata; se reconstruieste turnul portii si donjonului ii sunt adaugate elemente decorative renascentiste.Turnul principal este decorat cu arcade duble semicirculare, cu un "coronament cu atic polono-lombard". Tot acum sunt adaugate crenelurile treptate de pe donjon si pe frontalul cladirii alaturate turnului, pe latura nord-vestica. Amintiri ale unor epoci trecute, crenelurile sunt adaugate cu rol pur decorativ, fara valoare practica.