de Nicolae Pepene

Documentul reprezenta pentru oras o obligatie dar in acelasi timp servea si interesele acestuia in apararea hotarelor. Oricum, daca hotararea regala era luata, brasovenii erau obligati sa accepte ''generos si unanim".La sfarsitul domniei lui Ludovic I (1382) construirea cetatii Bran este terminata. Noua cetate de aparare era proprietate regala si era condusa de un castelan numit de rege. Pentru intretinerea fortificatiilor, a comandantilor si a garnizoanei, cetatea Branului era inzestrata cu un mare domeniu format din sate din Tara Barsei.Paza trecatorii era asigurata de garnizoana cetatii. Intreaga unitate tactica era subordonata castelanului. La sfarsitul secolului al XIV-lea garnizoana era compusa din mercenari. Cronicarul Ioan de Tarnava aminteste de "briganti si balistari englezi".

Cetatea era in acelasi timp si resedinta a castelanului, comandant al garnizoanei si reprezentant principal al autoritatii senioriale. Sub semnul acestor autoritati, cetatea trebuia sa-i impresioneze pe prezumtivii asediatori, dar si pe supusii domeniali.Daca pe orizontala perimetrul cetatii era limitat de amplasament, stanca si configuratia dealului nepermitand o extindere, in schimb de-a lungul timpului are loc o crestere progresiva, o ascensiune pe verticala. Impozanta inca de la inceput, arhitectura resedintei castelanului a fost dictata efectiv de geometria rece a unghiurilor de tragere.Cetatea din Bran este "un frumos exemplu de arhitectura gotica". Desi arhitectura cetatii a suferit numeroase schimbari, "expresia castelului Bran ramane prin definitie gotica, atat prin compozitia foarte agitata a volumelor care il compun, cat si prin sistemul de aparare care modeleaza fizionomia tuturor detaliilor".

Elementul arhitectural principal al cetatii este donjonul. Acesta este cea mai simpla forma de fortificatie medievala din piatra. In varful turnului se observa postul de observatie si panda. Cel mai spectaculos element al fortaretei il constituie inglobarea "stancii lui Dietrich" in cadrul arhitectural. Varful stancii a fost cuprins direct in corpul donjonului. Se pare ca inca de la sfarsitul secolului al XIV-lea, cetatea avea si un turn cilindric. El adapostea si depozitul de munitii, dupa cum se atesta documentar in secolul al XVI-lea. In partea de est structura arhitecturala era completata de un turn al portii. Legatura intre turnuri se facea printr-o curtina prevazuta in curtea interioara cu un coridor de straja.

Infatisarea cetatii la sfarsitul secolului al XIV-lea este sobra, fara elemente arhitecturale decorative, caci utilul primeaza esteticului. In arhitectura medievala frumusetea constructiei statea in primul rand in armonia si claritatea proportiilor.Dupa construirea cetatii, cladirile si depozitele vamii din trecatoare sunt mutate in incinta de la poalele dealului cetatii. Autoritatile vamale erau subordonate castelanului care detinea comanda si isi indeplinea atributiunile in numele regelui. Sumele provenite din taxele vamale (''tricesima", adica 3% din valoarea marfurilor) erau trimise vistieriei suveranului.

In 1354, prin ocuparea orasului Adrianopole (Edirne), turcii incep un indelungat asediu al "cetatii" crestine. In scurt timp, lumea otomana se revarsa in Peninsula Balcanica ajungand, la sfarsitul secolului al XIV-lea, la Dunare. O alianta a crestinatatii in calea invaziei otomane devine o necesitate. Noul rege al Ungariei, Sigismund de Luxemburg, este dispus sa incheie un tratat de alianta cu Tara Romaneasca. El se incheie chiar in conditii de egalitate, cu Mircea cel Batran in anul 1395 la Brasov. In acest an sau poate in anii urmatori (cel mai probabil la intalnirea de la Severin, din 1406), Mircea a primit de la Sigismund cetatile transilvanene Bran si Bologa (langa Cluj). Mircea cel Batran e cel dintai domnitor roman care stapaneste domenii feudale, cetati (unele de refugiu), posesiuni in Transilvania.Dupa moartea lui Mircea(1418), intuind instabilitatea politica din Tara Romaneasca si eventualitatea unui atac turcesc, Sigismund ia un sir de masuri politico-militare cu caracter defensiv. El i-a retras unuia dintre urmasii imediati ai lui Mircea controlul asupra cetatii din Bran si a instalat aici o garnizoana transilvaneana. Castelanul cetatii era subordonat comitelui secuilor, insarcinat cu apararea granitelor de est ale Transilvaniei, iar de la mijlocul secolului al XV-lea direct voievodului Transilvaniei.

In documentele medievale, numele cetatii si al localitatii Bran apare sub forma "Turciu", "Thwerch", "Turzburg", "Torzburg", "Turcfest", "Torcsvar", etc., adica "Turcu" sau "Cetatea Turcului". Denumirile par a fi o mostenire lingvistica din secolul al XIII-lea, provenita de la neamul "turc" al cumanilor.Pentru cumani Branul a fost principala cale de patrundere in Transilvania. De altfel misiunea ordinului teuton era eliminarea incursiunilor cumane, dublata de o campanie de convertire la catolicism a necredinciosilor.