Solurile, prin diversitatea lor, oglindesc conditiile pedogenetice la fel de variate.

In spatiul muntos inalt predomina solurile brune acide, in general podzolice sau chiar podzoluri, local scheletice. Se excepteaza masivele calcaroase ori alcatiute din conglomerate calcaroase ( Piatra Craiului, Bucegi, Postavarul, Piatra Mare) cu rendzine, pe care le mai intalnim si in Magura Codlei sau in peticele de calcare din Persani. In general e vorba de domeniul padurilor de conifere sau al pajistilor alpine si subalpine care se dezvolta pe asemenea soluri, improprii pentru alta utilizare. Defrisarile trebiue sa tina seama neaparat de conformatia reliefului, pentru preintampinarea eroziunii solurilor, cu deosebire pe terenurile inclinate.

In zona muntilor josi si mijlocii, au o larga raspandire solurile silvestre brun-galbui si brun acide, soluri silvestre podzolice, uneori pseudogleice, dezvoltate sub paduri de foioase (mai rar conifere) si pajisti secundare, rezultate in urma defrisarilor. Fertilitate mijlocie, chiar buna pe suprafetele plane sau slab inclinate, permite si unele culturi agricole ( chiar si pomicultura), cu aceesi grija pentru prevenirea eroziunii.

Zona piemonturilor este domeniul aproape generalizat al solurilor silvestre brune si brun-galbui, uneori podzolidce, chiar daca padurile lipsesc aproape integral ( dovada certa, insa, a despaduririlor relative recente, pentru a se obtine noi suprafete de pasuni sau culturi). Aceesi fertilitate mijlocie, necesitand amendamente si ingrasaminte animale si minerale, si in aceasta zona.

Vatra joasa a depresiunii, cu nivel freatic superficial si cu pericolul permanent al inmlasinilor temporare, se caracterizeaza prin prezenta lacovistilor, semilacovistilor, solurilor gleice, local podzolite utilizate aproape exclusiv in culturi agricole, dar cu necesitatea imbunatatirii permanente a conditiilor de fertilitate, ca si a drenajului excesului de apa.

In sfarsit, pe lunca Oltului si a tributarilor sai mai vigurosi se dezvolta fasii de soluri aluvionare, in general fertile, dar periclitate de revarsarile frecvente, atat la topirea brusca a zapezilor, cat si in timpul ploilor torentiale de vara.

In ansamblu deci, solurile Tarii Barsei au o fertilitate mijlocie, chiar scazuta, ceea ce nu a impiedicat, insa, dezvoltarea din cele mai vechi timpuri a agriculturii, in care sunt ocupati multi dintre locuitorii intregii depresiuni.