O succesiune de trepte din ce in ce mai coborate, de la 2500 m in Bucegi sau 2200 in Piatra Craiului si pana la 520 m in albia meandrata a Oltului, iti sugereaza, fara sa faci prea mult apel la imaginatie, respective comparative.

E vorba, mai intai, de rama muntilor inalti, din sud, reprezentati prin masivele impresionante ale Pietrei Craiului, Bucegilor, Postavarului, Pietrei Mari, Neamtului, Ciucasului, Siriului, care se mentin intre 1800 si 2500 m. Exceptiile caracterizeaza culoarele transversale ale Branului, Predealului, Doftanei, Teleajenului, Buzaului, cu altitudini cuprinse intre 800 si 1200-1300 m, si al caror rol l-am urmarit, vorbind despre legaturile transcarpatice ale Tarii Barsei. Daca rama muntilor inalti nu apartine spatial depresiunii, o influenteaza insa intr-o masura apreciabila, si fizico- si economico-geografic.

A doua treapta a amfiteatrului, tot periferica fata de cadrul depresionar, dar mai strans legata totusi de acesta, este alcatuita din muntii sau munceii cu altitudini mijlocii si coborate (800-1800 m) ai Persanilor si ai Barsei ( ca sa generalizam acest nume pentru intregul sector cuprins intre culoarul Branului si acele al Buzaului). Este zona pe care modelajul factorilor subaerieni o inscrie intr-o suprafata larg ondulata, inclinata catre vatra depresinii si prezenta de jur imprejurul acestora, deci si in Muntii Oituzului, Bodocului, Baraoltului. Geografii au numit-o Platforma Braneana sau Poiana Marului ( dupa localitatea cu acelasi nume, rasfirata pe suprafata sa, in sectorul Muntilor Persani). Este, in acelasi timp, zona din care reteaua hidrografica ( in mod deosebit) a desprins insemnate cantitati de materiale pe care le-a depus apoi in spatiul depresionar propriu-zis , sub forma unor trene largi de piemont, ce alcatuiesc cea de-a treia treapta a amfiteatrului natural citat.

In sfarsit, ultima treapta – formata tot din materialul acumulativ, foarte recent, insa, ca varsta geologica ( pleistocen-holocen) si constituit aproape exclusive din aluviuni – reprezinta culoarul terasat al Oltului si al principalilor sai afluenti din depresiune.

Varietatea petrografica mare, a laturi de geneza in general diferita a fiecarei trepte in parte, justifica deci, alaturi de alti factori – secundari - , marea diversitatea a reliefului si imjplicit a valorificarii sale complexe in economia locala. Se poate afirma ca relieful, in intregul sau, a oferit conditii favorabile pentru injghebarea de asezari omenesti, chiard aca spatiul montan prevaleaza ca extensiune ; compenseaza, sub acest aspect, vatra plana a depresiunii si zonele periferice piemontane, cu largi posibilitati de utilizare in economia agricola, si chiar treapta muntilor mijlocii ocupa o pondere destul de importanta din acest punct de vedere.