Reteaua
hidrografica, reflectand indeosebi conditiile de relief si clima,
se caracterizeaza prin abundenta arterelor fluviale si prin tendinta
lor de concentrare catre zona coborata a depresiunii, drenata de
cel mai important dintre raurile locale, Oltul. Acesta, scapat de
incatusarea de la Tusnad, unde intrunea trasaturile raurilor de
munte, rataceste lenes pe fundul vechiului lac pliocen, meandrand
ca in zonele specifice de ses, intr-o albie larga, cu lunca joasa,
pe care o acopera temporar cu apa si aluviuni, la marile viituri
de primavara sau de vara, cand se adaoga si aportul substantial
al tributarilor sai. Lucrari locale de corectie au redus foarte
mult spatiile afectate de inundatii, dar lunca este ocolita totusi
de asezari, care prefera podurile svantate ale terasei inferioare
sau, pe alocuri, portiunile inaltate ale luncii, datorita conurilor
de dejectie ale afluentilor. Acestia, cu obarsiile in muntii inconjuratori,
se inmanuncheaza in cele doua zone ( pe Raul Negru, la vest de Reci,
si pe Olt, in sectorul Bold-Feldioara). Este vorba, pentru primul
caz, de Tarlung, unit cu Vaile Zizinului, Papului, Teliului, Dobarlaului
etc., iar pentru cel de al doilea , de Timis, Ghimbav, Barsa, Vulcanita,
Hamaradia.
Viguroase
in rama montana, datorita pantei accentuate si debitului relativ
constant, asigurat de volumul apreciabil de precipitatii, acestea
constituie rezerve insemnate de apa industriala si potabila si chiar
de forte hidroenergetice, valorificate partial pe Tarlung- Barsa,
dar nu la nivelul adevaratului potential.
In
cadrul depresiunii, ele isi schimba brusc trasaturile, reducandu-si
viteza in functie de panta cu totul neinsemnata, meandrand si revarsandu-se
destul de frecvent in luncile, largite ca niste palnii in traseele
inferioare, din preajma punctelor de connfluenta.
In
zonele intermediare de piemont, se adancesc in materialul acumulativ
al acestora, isi taie terase si favorizeaza amplasarea asezarilor,
care cauta vecinatatea cursurilor de apa.
In
cuprinsul piemonturilor, grosimea apreciabila a materrialelor accumulative
permite infiltrarea usoara a apelor superficiale si organizarea
unui nivel freatic profound, desyul de greu de intersectat prin
fantani, ceea ce explica lipsa aproape generalizata a asezarilor
compacte. Acestea urmaresc si jaloneaza, printr-un adevarat lant
de sate mari, majoritatea urbanizate, linia de contact dintre piemonturi
si vatra joasa a depresiunii, unde debuseaza si izvoare puternice,
provenite tocmai din rezervele insemnate de apa din cuprinsul celor
dintai.
|