CEM - Marginimea Sibiului - Natura

Relieful cuprins intre 380 si 650 m este dispus de la sud spre nord in trepte, ce corespund in general marilor etape de evolutie a depresiunii. Pe latura sudica, la contactul cu muntele, se desfasoara relieful colinar, dezvoltat pe roci neconsolodate, o alternanta de marne, argile nisipoase, nisipuri si pietrisuri.
Acesta se impune in peisaj printr-un ansamblu de culmi sau gruiuri prelungi netezite, din care in apropierea contactului cu muntele se ridica proeminente de peste 550 m: dealurile Obrejii (602 m), Cucului (589m), Cisnadiei (557 m). gruiurile piemontane se prelungesc, terminandu-se in partea joasa a depresiunii cu o asoociere de vechi contururi piemontane, terase si lunci.
Conurile piemontane etajate, largite mult spre nord, domina cu 80-110 m vaile poplacii, Sevisului, Cisnadiei, Saratii, Sadului si coboara pe nesimtite spre a se continua cu cea mai inalta terasa. Rerasa superioara, suspendata fata de Cibin la 50-70 m, se caracterizeaza prin poduri intinse, patrunzand sub forma de evantai in lungul Sevisului, Saratei, Paraului Tocilelor si Sadului, iar cele de 20-35 m si 10-15 m sunt bine dezvoltate intre Sibiu si Talmaciu. Cibinul, deplasat spre nord, si-a format o lunca larga, asimetrica, avand latimi variabile. Intre Gura Raului si Sibiu aceasta se dezvolta pe ambele parti ale cursului merandrat al Cibinului, prezentand numeroase suprafete mlastinoase si meander parasite.
Intre Sibiu si Talmaciu lunca are o evidenta asimetrie, iar in cadrul ei se disting doua trepte: lunca joasa, inundabila, cu apa freatica la mica adancime (0,7-1,2 m), ceea ce a impus efectuarea unor lucrari de desecare in vederea valorificarii ei pentru legumicultura si faneata; lunca inalta, stabile, ofera conditii favorabile culturii cerealelor, plantelor tehnice etc. Terasele si lunca Cibinului au oferit, la randul lor, conditii favorabile dezvoltarii asezarilor.