Muntii Fagarasului se desfasoara de la est catre vest, ca o imensa culme de circa 70 km.

In detaliu, ea este alcatuita dintr-o multime de piscuri si creste aliniate intr-un front alpin nemaiantalnit in tara noastra, care coboara sub 2000 m numai catre extremitati spre defileul Oltului si spre depresiunea de contact a Dambovitei de sus.In plan vertical se disting clar cele doua tipuri de relief: unul inalt, modelat de gheturi, zapezi si geruri (relieful glaciar) , si altul mai putin inalt, mai monoton, cu forme domoale, modelat mai ales de torenti si ape curgatoare, mult adancite (relieful fluvio-torential).

Relieful glaciar:

Muntii Fagaras-Iezer conserva pe circa 80% din suprafata totala urmele glaciatiunii cuatrenare. Acestia prezinta o mare varietate de forme glaciare bine conservate, fapt datorat pe de o parte inaltimilor mari pe care le-au atins acesti munti in epoca glaciara, care au favorizat instalarea ghetarilor, iar pe de alta parte, constitutiei lor petrografice.

Obarsiile vailor au fost adancite si si largite de catre ghetari, in mod simetric, de o parte si de alta a crestei principale. S-au format astfel cate doua sau trei circuri glaciare etajate, continuate in jos cu vai largi, caracteristice, cu profil transversal in forma de "U".In caldarile superioare s-au format lacuri din care izvorasc rauri care pornesc la inceput firave prin vaile in care se tarau odinioara ghetarii, iar apoi se prabusesc pe praguri de zeci de metri, formand cascade impresionante: cascada Balei, cascada Serbotei, cascadele Caprei. Tot din activitatea ghetarilor, conjugate cu efectele inghetului si dezghetului, a rezultat si relieful semet al crestelor ascutite sau custurilor. Daca nu se intalnesc custurile, in mod sigur apar abrupturi stancoase.

La poalele lor s-au adunat imense grohotisuri si naruituri de stanci, intre care conurile de grohotis din Muntii Coziei. O mare complexitate teritoriala este inscrisa in Muntii Fagaras-Iezer de fenomenele periglaciare. Din macinarea rocii au luat nastere rauri si mari de pietre ca cele din Suru, Vanatoarea lui Buteanu, Moldoveanu, carora lichenii, singurul semn de viata, le dau un colorit galben-verzui.

Relieful fluvio-torential

Desfasurat mai jos, relieful fluvio-torential apare intr-un contrast izbitor cu cel glaciar. Vaile se ingusteaza brusc, devenind uneori adevarate chei, abrupturile lasa locul unor versanti tot mai putin stancosi, custurile dispar, muntii continuandu-se prin culmi ceva mai largi acoperite cu pajisti intinse sau paduri ; ele sunt strabatute de poteci ciobanesti sau chiar vechi drumuri largi, cum ar fi "Drumul Tarii", pe Scarisoara si Barcaciu, sau cel ce da din Cumpana in valea Topologului, traversand muntii Clabucet si Marginea. La limita de sus a padurilor sunt instalate stanile mari si saivanele pentru manzarii; pe vaile mai importante au aparut sosele forestiere, punctate ici-colo cu mici cantoane si baraci.