CEM - Portal TURISM - Muntii Fagaras - Natura

La poalele muntilor se afla etajul padurilor de gorun, in care pe locuri umede se instaleaza stejarul. In Depresiunea Fagarasului se afla unul dintre cele mai interesante resturi ale vechilor paduri de stejar, astazi rezervatie naturala: Dumbrava Vadului (Poiana cu Narcise sau Poiana cu Coprine). Este o rariste de stejar inundata la jumatatea lunii mai de o adevarata mare de narcise. Mai sus, intre 600 si 1 300 m se defasoara etajul padurilor de fag. Pe latura sudica, padurile sunt pure sau numai ici-colo in amestec cu conifere, pe cand in Transilvania, molidul si bradul patrund in padurea de fag pana la poalele muntelui; cateodata, cum ar fi pe vaile Brescioarei si Pojortei, prin padurea de fag gasim si zada, conifer cu frunze cazatoare. Prin taieturi invadeza aproape pretutindeni plopul tremurator si mesteacanul. Pe vai patrund, venind dinspre dealuri, aninul negru si aninul alb. Adesea gasim si salcia capreasca, cu frunze late ca de mar. Acolo unde solul este mai bun si mai gras, prin padurile de fag, intalnim,in locul afinisurilor, tufe delicate de napraznic. In acelasi etaj, prin locurile umede, de-a lungul vailor si potecilor, intalnim adeseori slabanogul, cu flori galbene si teci gata sa explodeze la cea mai mica atingere.

Pajistile din etajul padurilor de fag sunt dominate de paisul rosu si campanule, cu splendide flori albastre violacee. De-a lungul vailor cu grohotisuri si bolovanisuri de calcar, isi raspandesc mirosul de vanilie florile de carmin ale sangelui voinicului. De la 1 300 – 1 350 m pana la 1 700 m altitudine, intalnim etajul molidului. In desisurile sale intunecoase nu-si au locul prea multe flori. Pe marginea potecilor sau in locuri mai insorite,dar umede, intalnim paralute de munte albe. Pe vai umede si umbroase, de-a lungul torentilor, creste viguroasa, ajungand pana la 2 m inaltime si avand frunze late, de pana la 30 cm diametru,laptucul oii, cu flori mari galbene.
Catre limita superioara, padurea de molid se rareste treptat.

Urmeaza etajul alpin inferior, ce se continua de la limta de sus a padurilor pana la 2 200 m altitudine. Altadata era aici imparatia jnepenilor, care se pastreaza si astazi in desisuri, pe coastele priporoase si prin caldari. In acest etaj sunt foarte raspandite tufarisurile scunde de ericacee, si anume: afinul si merisorul. Ceva mai rar intalnim si plante din alte familii, ca ienuparul pitic, aninul de munte.

In pajistile din etajul alpin inferior, covorul verde este alcatuit din graminee. In preajma padurilor domina teposica si paisul rosu. Mai sus insa, dominante sunt parusca si iarba stancilor. Primavara infloresc brandusele, ciubotica cucului si bulbucii de munte.

Dincolo de 2 200 m si pana la crestele cele mai inalte de peste 2 500 m, in etajul alpin superior, tufarisurile lemnoase devin din ce in ce mai rare. Cele mai des intalnite sunt tufarisurile de tundra alpina intinse pe pamant. Pasunile sunt dominate de coarna. Florile din acest etaj sunt de o delicatete neasemuita: degetarutii care apar primavara, ochiul gainii, campanulele. In iulie infloresc martisorul galben si sclipetii de munte.
Una din marile podoabe ale Fagarasului, foarte raspandita in zona alpina este bujorul de munte, planta ocrotita, ce infloreste in iunie – iulie